Anul naşterii unităţii de învăţământ a cooperaţiei meşteşugăreşti din Timişoara poate fi considerat 1956, când, într-un imobil închiriat pe strada Tigrului nr. 7, a fost deschis “Centrul şcolar UCECOM”. La început, acesta a funcţionat cu două săli de clasă, în care luau loc, spre a se pregăti, conducătorii organizaţiilor cooperatiste şi şefii centrelor de comandă confecţii. Cursurile erau organizate pentru o durată de 6 luni sau 1 an, pentru domeniile acelor meserii specifice cooperaţiei meșteșugărești din ramurile metal, confecţii îmbrăcăminte şi mobilă. Şcoala a început cu o bază materială modestă, având în clădirea din strada Tigrului (folosită în comun cu o grădiniță şi cu fosta Şcoala Medie nr.5): două săli de clasă, 5 dormitoare, o cantină cu 60 de locuri pe serie, un teren de volei, spălător, sală de dușuri etc. Încălzirea se făcea cu combustibil solid.
În primul an de funcţionare, în planul de şcolarizare figurau doar 3 clase:
- o clasa de croitori (bărbaţi şi femei),
- o clasă de tâmplărie
- o clasă mixtă (depanatori radio, ceasornicari, bijutieri, electricieni, mecanici auto, tinichigii auto, mecanici motoare Diesel, cazangii şi lăcătuși).
Pe masura extinderii şi diversificării obiectivelor sale, şcoala şi-a mărit an de an zestrea sa materială. Astfel, printr-o investiţie de cca. 1.200.000 lei, suma obținută din fondul centralizat al Uniunii Regionale a Cooperativelor Meşteşugăreşti (URCM), se da în funcţiune, în decembrie 1963, în strada Aurel Vlaicu nr. 6, un local propriu pentru şcoala profesională, dispunând de 8 săli de clasă şi două laboratoare.
În anul 1964 s-a organizat un curs de calificare pentru depanatorii de radio cu o durata de 6 luni. Se făcea numai o pregătire teoretică, precum şi un număr redus de ore de laborator.
Începând cu anul şcolar 1970/1971, Şcoala Profesională UCECOM se transformă in Grupul Scolar UCECOM, întrucât şcolii profesionale i se adaugă şi o şcoala de specializare postliceala pentru electronisti depanatori Radio Tv. Cu acest prilej se amenajează 4 laboratoare de electronică Radio-Tv, dorite la un nivel foarte bun, prin grija UCECOM.
La scoala postliceală, cu durata de studiu de 3 ani, s-au școlarizat elevi din toate judeţe din Transilvania (mai puţin Braşov), din Banat şi din județele Mehedinți, Dolj, Gorj şi Olt.
În pas cu dezvoltare deosebita a sectorului serviciilor pentru populatie și mica industrie, din fondul de investiții al cooperativelor mestesugaresti se da în functiune un nou complex școlar, la 1 decembrie 1975 in Calea Bogdanestilor nr. 32 B.
Acest complex era format dintr-o clădire cu 16 săli de clasa și două cabinete, două cămine cu o capacitate totală de cazare pentru 630 de elevi, centrala termica si spalatorie. Scoala detinea, pentru vremea respactiva, aparatura moderna necesara derularii procesului de invatamant astfel incat se putea afirma ca nu exista o scoala mai bine dotată în municipiul Timișoara.
În anii 1975 și 1977, două clase standard sunt transformate în amfiteatru, imbunatatindu-se condițiile de lucru la clasele cu efective numeroase. Aceste amfiteatre au devenit spațiul cel mai căutat pentru lecțiile deschise, pentru simpozioane și demonstrații speciale. În perioada 1978-1985 se mărește numărul de cabinete, fiecare meserie ajungand sa dispuna de un cabinet propriu, dotat cu mijloace de invatamant corespunzătoare. Atelierul de tamplarie din strada Aurel Vlaicu nr. 6 se doteaza cu utilaje moderne, cu o instalație de exhaustare a rumegusului, devenind un atelier în care se putea executa orice tip de mobila. Pentru producția de mobilier școlar, unitatea de învățământ UCECOM a devenit principalul furnizor al Inspectoratului Școlar din localitate pentru care a executat, de altfel si alte tipuri de prestări servicii.
Un capitol special din viața școlii l-a reprezentat colaborarea cu Institutul Politehnic ”Traian Vuia” din Timişoara, condiții în care școala a executat un număr mare de aparate speciale, printre care se pot aminti: spirometre, dinamometre electrice, generatoare de semnal pentru eliminarea oboselii, stroboscop pentru determinarea gradului de oboseala. Aparatura fost realizata de elevii cursului de calificare postliceala radio –TV, în partea electronică și de elevii școlii profesionale, în partea mecanica.
O atenție deosebită o au activitățile extrașcolare din zona culturală, cum ar fi ansamblurile folclorice, echipele de dansuri, cantareti de muzica populara, etc. Pe parcursul câtorva ani, scoala a devenit laureat al festivalului “Cantarea Romaniei”, atat în județ cât și pe plan național.
Perioada de după 1985 s-a caracterizat printr-o creștere spectaculoasă a numărului de elevi cifra depășind 3000, aceasta cifra se mai regaseste si în anul de studiu 1989-1990. Urmează un declin, apoi cu un efort sustinut si un plan managerial adecvat în anul școlar 1997-1998 se reia programul de dezvoltare a bazei materiale
